luni, 16 februarie 2009

mi se falfaie

Cred ca undeva in sufletul meu sunt un hipiot care iubeste intr-un fel pe toata lumea... De ce? Pentru ca mi-am dat seama ca nu urasc pe nimeni, nu am boala pe nimeni, nu as vrea sa calc pe muie pe nimeni. Deci defapt nu iubesc pe nimeni, dar sunt hipiot ca nu vreau rau nimanui.....se pune?
Bineinteles ca sunt si exceptii din cand in cand, dar rar, si deobicei imi trece repede.
Niciodata n-am ganduri de genu "am chef sa calc pe muie un manelist/minimalist/cocalar de orice fel". Tot timpul sentimentul a fost mai mult de dispretuire fondata pe o durere in pula acuta fata de absolut orice din lumea asta.

In loc sa-i urasc, cum ar face orice om normal la cap, eu le respect dreptul la alegere. Ca ar fi plictisitor totusi sa avem toti gusturi bune in muzica, si cultura la fel de rafinata ca a mea. Atunci n-as mai simti eu sentimentul ala de superioritate pe care-l am tot timpul.
Deci daca stau bine sa ma gandesc, e bine ca exista tot felul de maimute ciudate care stau pe torul meu, asta inseamna ca absolut fara nici un efort sunt cu mult superior maselor.

Si in capul meu e deajuns, pentru ca in realitate, sunt un tip mediocru. Destul de mult peste medie, dar nu ma pun cu aia care sunt cu adevarat buni, in orice domeniu.
Inainte sa va apucati sa-mi spuneti cine stie ce cacaturi, ca defapt nu sunt foarte tare, tre sa intelegeti complexitatea lenii si durerii mele in pula.

Mie cand imi e lene nu fac nimic zile intregi. Prin nu fac nimic inseamna ca stau. Efectiv stau.
Nu mananc decat daca am ceva de mancare in camera, ma duc la baie doar daca e nevoie absoluta, nu fac dush, nu fac curat, nu raspund la telefon, nu intru pe mess, nu citesc nimic (nici macar subtitrari), nu ies din casa pentru nimeni si nimic din lume (nici macar la o bere, plm daca vrei sa ma vezi vino la mine, daca nu, ia pula).

Cateodata pot fi in starea asta si o saptamana, stiu la ce va ganditi, plm dupa o saptamana puti ca dracu daca nu te speli.....pai da, asa e, dar te obisnuiesti cu mirosul totusi, trebuie doar sa nu inspiri aer direct de la subrat.

Cineva mi-a facut cel mai tare compliment ever...m-am udat un pic in momentul ala. Mi-a zis ca lenea mea e monumentala, ca e ceva atat de rar incat trebuie protejat, si ca atunci cand o sa fie bogat o sa aibe grija de mine ca sa-mi pastrez lenea.
Deci mare centaur, pune in pula mea mana si fa banu gros mai repede, pana termin cacatul asta de facultate, ca sa nu se strice lenea cand o sa fiu OBLIGAT sa ma angajez.

Asa ca o concluzie cred ca sunt in parte hipiot pentru ca atat de tare nu-mi pasa incat mi-e lene sa urasc pe cineva. Pentru ca sa urasti pe cineva tre sa depui efort, si eu am un principiu: nu o sa depun niciodata efort de bunavoie (va dati seama cat m-au iubit profii de sport prin liceu).
Si ma cred atat de tare pentru ca defapt sunt atat de mediocru incat nu-mi pasa, ma multumesc cu ce am, eu sunt cel mai mediocru om din lume, daca imi e permisa expresia.

3 comentarii:

pierpatrat spunea...

Bă tătuţule, am eu o problemă ceva mai mare decât a ta:
Şi eu sunt un fel de hipiot cum zici tu că eşti, plin de toleranţă mai mult din lene, ignoranţă şi milă amestecată cu scârbă faţă de tot ce e viu sau mort prin jur, dar problema vine din faptu că hipiotu ăsta are o personalitate multiplă şi disociată cred că e termenu corect (nu ştiu exszact că nu sunt nici psiholog nici nutriţionist).
Adică să vezi tu ce face hipiotu ăsta al meu: când într-un sfârşit îi sare ţandăra, se transformă pentru perioade scurte dar prolifice de timp imaginar într-un fel de terminator injectat care în scopuri pur recreative dileşte toată corola de minuni a lumii care intră accidental în raza lui vizuală obtuză şi paranoică până rămâne el singur pe planeta pustiită doar cu Salma Hayek şi laserele din dotare. Iar după ce îşi face mendrele perverse cu săraca aia care moare în râuri de sămânţă şi sânge şi i se înmoaie spurcăciunea şi se mai linişteşte animalu oligofren, se transformă la loc în hipiotu blânduţ, zâmbăreţ, curăţel, semicultivat, sociabil, etc care o fute doar pe nevastă-sa în 99% din ocazii în poziţia misionarului şi în 1% pervers pe la spate dar încet şi trist să nu le scoale pe alea mici de dincolo. Problema gravă vine din faptul că cele două personalităţi ale hipiotului din mine nu pot exixzsta simultan adică în acelaşi timp (ca interval temporal al unei instanţe comune a universurilor multiple, dacă înţelegi ce vreau să zic). Şi nu ştiu cum să fac ca să îmi desprind esenţa într-o a treia postură din care să pot vedea cele două personalităţi de care ţi-am spus care să poată să existe simultan. Ca să pot vedea cum terminatoru îi dăcurangaladinţişiîipuneglandupegingii dintr-o singură mişcare hipiotului metrosexsxual până îl banează definitiv din toate universurile paralele, ca să rămân eu terminatorabsolutforevăr că asta îmi doresc de fapt.
Vreau o reţetă care să asigure succesul acestei misiuni eroice. Am încercat cu mult alcol şi iarbă da alcolu m-a făcut bou şi iarba mai hipiot decât eram şi romantic pe deasupra, băgamiaş. Deci aştept sfatul tău de hipiot sincer.

Mihu spunea...

in primul rand sunt flatat ca-mi ceri sfatul, cacat, sunt cu 13 ani mai mic decat tine.
nu stiu exact ce sa-ti recomand dar imi trec niste chestii prin cap de genul: angajeaza-te ca asasin platit, fa un trip pe motocicleta pana in china, inroleaza-te in legiunea straina, sau orice alta chestie de genu.
eu unu is multumit stand degeaba, nu vreau mai mult deocamdata, o sa am toata viata sa fac ceva.
pot sa-ti spun cum sa stai degeaba in schimb.
cam atat imi trece prin cap acum, si imi e cam sila sa ma mai gandesc la altceva.

Mihu spunea...

P.S. Citeste urmatoarea postare, poate asta e raspunsul pe care-l cauti