Azi dimineata am avut examen. Bineinteles ca m-am chinuit sa invat tot in ultima zi.Spre surprinderea mea am reusit, asta dovedeste faptul ca sunt lepra doar 350 de zile pe an, restul sunt elev silitor. La examen am facut mai mult decat ma asteptam. In fine nu asta e ideea, pana acum nu e nimic iesit din comun, viata oricarui student netocilar (si inteligent si modest).....banal.
Partea tare e ca examenul a fost de la 7 jumate....ouch....eu.......7 jumate...uitasem ca exista ora aia.
Din cauza cafelelor baute in timpul studiului nu am reusit sa dorm deloc noaptea, cea ce s-a dovedit a fi un lucru bun, pentru ca am evitat problema trezitului de dimineata.
M-am cam plictisit ce-i drept in timpul noptii. Mai aruncam un ochi pe materia proaspat acumulata....ma mai uitam pe geam.....numaram masinile care treceau.....radeam de prostul de jandarm care sta si pazeste ca prostul gardul de la cotroceni. Intr-un final am deschis televizorul (cred ca prima data pe 2009) care mi-a tinut companie pana a trebuit sa plec.
La 6 jumate ma coboram la metrou. Am vazut un grup relativ insemnat de muncitori chinezi. Stiam ca mai nou avem muncitori chinezi in constructii dar nu vazusem atatia deodata. Erau la eroilor, venisera dinspre industriilor si asteptau metroul mai departe. De ce sa nu recunosc ca a trezit un pic marlanul din mine aceasta priveliste. Adica eu sunt oarecum patriot, dar sa fim seriosi, in momentul de fata suntem un neam de capsunari si spalatori de cururi prin italia(in ochii anumitor state europene); DAR IN DIMINEATA AIA NU !!! Noi eram aia la care vin oamenii sa munceasca, ca la noi e cald si bine, la noi e viata, la noi curge miere din izvoare, etc.
Dispretuiesc gandirea de genu asta, dar tre sa trecunosc ca ma busise pentru un moment. In 3 minute a aparut metroul meu, in care se urcau si muncitorii chinezi.
Starea de spirit s-a schimbat complet. Metroul ala era cam un sfert plin cu alti muncitori chinezi...care...in combinatie cu astea de la eroilor deveneau al naibii de multi. In metrou eram inconjurat, peste tot erau chinezi...si atunci mi-am dat seama....ASTA E INVAZIE!!!, ne invadeaza china. In ochii mei nu mai erau muncitori veniti sa castige un ban cinstit mai usor ca la ei in tara....erau razboinici shaolin, maestri ai kung-fu-ului gata oricand sa ucida cu mainile goale (bine, asta pentru ca am eu mintea mai creata si ma joc prea mult). O dadusem intr-o paranoia gen Cartman in The China Problem (daca nu ai idee cine e Cartman ;) , lasa ca nu spun la nimeni ca nici acum nu stii dar sa te interesezi urgent).
Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu oamenii aia, chiar ii admir ca au venit din partea cealalta a lumii sa munceasca intr-o tara de care probabil au auzit prima data de la angajator.
Daca deja erati constienti de chestia cu chinezii si nu e nimic nou in tot ceea ce am spus eu pana acum imi pare rau....dar eu am mai mers cu metroul la ora aia doar cand ma intorceam din vreun club si eram falit si n-aveam bani de taxi. Eram falit pentru ca dadusem toti banii pe chestii lichide, deci, nu eram prea atent in jur, singura mea preocupare era sa ma concentrez sa nu regurgitez lichiditatile scumpe in metrou.
Dar acum nu....acum eram fresh. Si am observat a doua chestie, mai grava din punctul meu de vedere...tristetea.
Eram inconjurat de tristete, nimeni nu zambea, toti incercau sa mai stea macar o statie cu ochii inchsi, erau cativa care ar fi dat cate o saptamana de viata pentru o ora de somn in plus.
O sa ajung si eu asa? O sa trebuiasca sa fiu zombie in fiecare dimineata? Sa fiu atat de nervos ca daca l-as avea la indemana as trage cu shotgun-ul in tot ce misca?
Bine, acum nu sper ca o sa consider pentru restul vietii ora 13:00 ca fiind o ora matinala, si incep sa-mi dau seama ca defapt micul dejun nu se ia la 14:00....dar frate, nici la 5:00 nu as vrea sa ma trezesc pentru 20 sau 30 de ani sau cat naiba tre sa muncesti pana iesi la pensie.
Din pacate, acum la fragila mea varsta imi dau seama putin cate putin cum traiesc eu si cum o sa traiesc cand nu o sa ma mai tarasca parintii in spate.
Descopar si plang, si trag cu dintii de ce a mai ramas din inocenta mea viata boema in care (cu o mica exceptie) serviciu era atnuci atunci cand trebuia sa stergi tabla la scoala generala.
Câteva despre IQ
Acum 2 săptămâni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu